În urmă cu nouă decenii, la 29 iulie 1929, într-un sanatoriu din Brașov trecea în eternitate cehul Karel Zdenek Liman, cel care fusese, într-o viață de muncă devotată, arhitectul șef al Casei Regale a României. Cel despre care regina Maria, îndurerată de dispariția sa, avea să scrie în Însemnările zilnice că a fost „un slujitor credincios care a lucrat până în ultima zi; a lucrat cu pasiune și tânjea să trăiască pentru a-și continua munca, mai ales ca să termine ultima lui pasiune: Branul”. Cel pe care aceeași suverană împătimită de arhitecturi rezidențiale și peisagistice îl evoca aievea prin montarea în curtea interioară a castelului Bran a unei plăci de marmură care să amintească generațiilor viitoare rolul esențial pe care „bătrânul arhitect” îl avusese în restaurarea acelui „vechi castel adormit în părăsire”, dar „adus la viață și împodobit cu sfaturile artistice ale arhitectului Curții Regale, Carol Liman († 1929), întru amintirea făuririi unității naționale a tuturor românilor”. Editat de Muzeul Naţional Peleş Coordonator: Dr. Narcis Dorin ION